15:21 27.06.2008

Theodor Stolojan

Europarlamentar, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni 

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană (UE), România are un singur obiectiv strategic pe termen lung: atingerea unui standard de viaţă european prin transformarea economiei într-una competitivă, bazată pe cunoștere. În prezent, venitul intern brut pe locuitor reprezintă numai cca 40% din media UE. Depinde însă numai de noi să valorificăm oportunitatea statutului de stat membru al UE.

Pentru a ajunge la nivelul mediu din UE, România are nevoie de o creștere economică  în ritmuri înalte, pe o perioadă lungă de timp. Cel puțin în următorii 7-10 ani, calea principală pentru realizarea unei astfel de creșteri economice o reprezintă investițiile masive în capitalul fizic și în resursele umane. După această perioadă, progresul economic va trebui susținut tot mai mult de deschiderea societății românești spre inovație, de încheierea, putem spune, a unei noi tranziții spre o economie cu produse și servicii care încapsulează o valoare adăugată ridicată.

Nevoia de investiții a României este imensă, atât în ce privește investițiile productive, cât și în ce privește pe cele din domeniile infrastructurii, educației, sănătății, mediului și locuințelor. Este cunoscut, de exemplu, că 80% din localitățiile țării nu îndeplinesc cerințele standard europene, respectiv nu au sisteme de furnizare a apei potabile, canalizare, stații de epurare, drumuri amenajate.

Pentru finanțarea investițiilor, România poate folosi 4 categorii de surse:

a)      efortul propriu, respectiv economiile firmelor și gospodăriilor populației, inclusiv economiilor românilor care lucrează în afara țării;  

b)      investițiile străine directe;

c)      împrumuturile externe;

d)      fondurile europene, din bugetul UE.

Deoarece România are un nivel redus de economisire, iar mărimea datoriei trebuie menținută în limite sustenabile, rezultă că, cel puțin până la orizontul anilor 2015, volumul investițiilor străine directe și absorbția (utilizarea) integrală a fondurilor europene vor juca un rol important în susținerea efortului de investiții.

Este cunoscut că, în perspectiva financiară 2007-2013, UE a prevăzut pentru România fonduri europene în sumă de cca 32 de miliarde de euro.

În primul an în UE, România a absorbit doar 22% din fondurile europene care i-au fost alocate din bugetul UE (0,44 miliarde euro, față de 2,0 miliarde euro alocate). Țări precum Cehia, Ungaria, Slovacia au reușit să absoarbă peste 40% din fondurile europene alocate în anul aderării.

Performanța mai slabă a României se explică, în principal, prin întârzierile  în convenirea cu UE a priorităților și problemele existente  în agricultură, legate de identificarea suprafețelor de terenuri exigibile la finanțare din fondurile europene și de organizare a agențiilor de plăți.

Semne de întrebare privind capacitatea României de absorbție integrală a fondurilor europene rămân în continuare, având în vedere și experiența de până acum  în absorbția fondurilor alocate în perioada când România era țară candidată.

Pentru a crește performanța în absorbția fondurilor europene, este necesar să se facă progrese în special în următoarele direcții:

      a)      Cunoașterea mai bună a principiilor și procedurilor UE de utilizare a fondurilor europene;

Procesul de convenire a priorităților necesită un anumit consens național, voință politică, profesionalism, perseverență - atribute în care autoritățile române nu excelează - precum și timp. De aceea, este necesară îmbunătățirea calitativă a cooperării dintre autoritățile române și instituțiile UE.

b)      Identificarea unui stoc de proiecte prioritare, compatibile cu obiectivele politicilor economice susținute cu fonduri din bugetul UE, pentru care să se realizeze studiile de fezabilitate.Acest stoc de proiecte ar trebui să acopere fiecare perioadă de perspectivă financiară, pentru care UE îşi fixează prioritățile.

c)      Construirea de aranjamente și instrumente financiare care să permită realizarea co-finanțării;

Potrivit principiului complementarității, fondurile europene pot fi folosite pentru realizarea de proiecte, numai în măsura în care acestea sunt finanțate și cu fonduri ale beneficiarilor sau/și cu participarea bugetelor naționale, în diferite proporții. Respectarea acestui principiu este un obstacol greu de trecut, în special pentru firmele mici și mijlocii, ca și pentru comunitățile locale.

În acest sens, România are o experiență pozitivă care ar trebui extinsă, ori de câte ori fondurile europene sunt folosite pentru finanțarea a mii de proiecte de dimensiuni relativ mici.

Pentru finanțarea proiectelor din fondul SAPARD, Ministerul Agriculturii a format un parteneriat cu participarea fermierilor, băncilor și a societăților de asigurări.

În acest fel, a fost depășit nu numai obstacolul lipsei de fonduri proprii pentru co-finanțare, dar și cel al lipsei capacității Ministerului Agriculturii de evaluare a mii de proiecte, din punctul de vedere al viabilității, și de urmărire în execuție.  

d)      Armonizarea intereselor diferitelor grupuri;

Potrivit principiului participării, UE impune ca la fundamentarea proiectelor care se finanțează și cu fondurile UE să se armonizeze interesele acelora asupra cărora proiectele respective au un impact: comunități locale, firme, sindicate etc.

În același timp, autoritățile publice au datoria să se opună acelor interese care urmăresc numai speculații imobiliare, prin folosirea informațiilor care nu sunt publice, distorsionarea în propriul folos a licitațiilor publice.