12:41 28.03.2008

Un buget pentru viitor

Punând bazele unui viitor comun

UE ne influenţează vieţile într-o serie de privinţe ce astăzi ni se par absolut fireşti. Printre ele se numără bilete de avion la preţ redus, convorbiri telefonice mai ieftine, reduceri la preţurile autoturismelor şi posibilitatea de a călători fără niciun fel de bariere în aproape întreaga Europă. Tot UE este responsabilă şi pentru un mediu înconjurător mai curat, alimente mai sănătoase, asistenţă medicală pe timpul călătoriilor sau existenţa unei monede unice pentru aproape două treimi din populaţia UE.

Multe din realizări au la bază economiile de scară şi o eficienţă sporită ce se bazează pe punerea în comun a resurselor în vederea creării de noi locuri de muncă mai bine plătite şi a conservării modului nostru de viaţă atât pentru noi înşine, cât şi pentru generaţiile viitoare.

Bugetul UE acoperă cheltuieli legate de drumuri, căi ferate, poduri, aeroporturi, căi navigabile, linii de înaltă tensiune sau conducte de petrol şi gaz; bugetul UE promovează societatea informaţională şi diversitatea culturală şi lingvistică; tot el finanţează stagii de pregătire pentru şomeri şi finanţează crearea de noi locuri de muncă; combate discriminarea şi handicapul; menţine în viaţă economiile rurale; finanţează cercetarea în ceea ce priveşte bolile copiilor, habitatul natural, produsele chimice periculoase, alimentele sănătoase, autoturismele cu emisii reduse de noxe şi siguranţa pe mare; promovează schimburile la nivel de studenţi şi tineret; furnizează fonduri dedicate reconstrucţiei urbane; ajută la demararea şi creşterea micilor afaceri; asigură acoperirea cheltuielilor legate de operaţiunile de menţinere a păcii şi umanitare sau pe cele vizând securizarea frontierelor; facilitează menţinerea unor relaţii strânse cu vecinii UE din sud şi est şi promovează dezvoltarea statelor din lumea a treia.

Echivalentul a 270 Euro anual pe cap de locuitor şi a aproximativ 1% din venitul naţional al UE în fiecare an, investiţia în viitorul nostru comun reprezentată de fondurile cheltuite de UE este una dintre cele mai profitabile.

Eliminând barierele

Acolo unde frontierele încă reprezintă o barieră, depăşirea acestora se face cel mai uşor prin intermediul UE. Acest mod de lucru se aplică în domenii extrem de diferite precum standardele naţionale de producţie, reţelele de transport, cercetare sau justiţie. Existenţa unui spaţiu comunitar unic şi complet în sfera cercetării şi a mandatului de arestare european produce rezultate mai bune decât cooperarea ad hoc între grupuri de state.

Aceste politici comunitare sunt adesea aplicate şi la nivelul vecinilor UE, însă punctul de plecare este reprezentat de abilitatea UE de a agrea o politică unică prin recunoaşterea interesului comun de a maximiza beneficiile obţinute de pe urma circulaţiei libere a oamenilor, bunurilor şi capitalului, precum şi a valorilor socio-culturale comune, concomitent cu respectarea diversităţii culturale.

Înainte ca UE să întreprindă orice fel de acţiune, motivele şi costurile acesteia sunt evaluate şi analizate cu atenţie de reprezentanţii noştri aleşi în Parlamentul European şi de Consiliul de Miniştri al UE. Principiul care stă la baza deciziei acestora este acela conform căruia un euro cheltuit din bugetul UE este justificat numai dacă produce efecte sporite în comparaţie cu un euro cheltuit la nivel naţional.

Făcând diferenţa

Resursele bugetare ale UE sunt utilizate cu precădere în ceea ce priveşte:

- Creşterea economică şi crearea de locuri de muncă, prin alocarea de fonduri în vederea creşterii competitivităţii UE şi reducerii disparităţilor economico-sociale;
- O mai bună conservare şi un management eficient al resurselor naturale;
- Îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru toţi cetăţenii UE;
- Susţinerea poziţiei UE de actor global cu reponsabilităţi globale.

Creşterea economică şi crearea locurilor de muncă, obiectivul care atrage cea mai mare parte de resurselor bugetare, este mai dificil de realizat decât de afirmat. Economiile de succes de astăzi se bazează pe modul în care inovează şi folosesc cunoştinţele, dar multe dintre economiile statelor UE au avut performanţe slabe în aceste domenii.

UE trebuie să devină mai competitivă pentru a-şi asigura creşterea economică şi a crea locuri de muncă. În acelaşi timp, solidaritatea cu toţi cetăţenii săi este principiul de bază al UE. În alte cuvinte, beneficiile obţinute de pe urma unei creşteri economice susţinute şi a apariţiei de noi locuri de muncă, precum şi ale unui nivel ridicat de protecţie a mediului şi sănătăţii publice, trebuie distribuite cât se poate de echitabil.

Cum funcţionează

Cine decide cât se cheltuie?

UE nu cheltuie banii cu uşurinţă. Procesul anual de analizare şi evaluare a planurilor de cheltuieli demarează în primăvara fiecărui an, atunci când Comisia Europeană face propuneri pentru anul următor.

Propunerile CE sunt dezbătute de PE şi de Consiliul de Miniştri al UE, care apoi negociază între ele ultimele ajustări ale bugetului înainte ca acesta să fie adoptat în luna decembrie a fiecărui an. PE are ultimul cuvânt în ceea ce priveşte ceva mai mult de jumătate dintre categoriile de cheltuieli incluse în buget. Acestea includ finanţarea regiunilor mai puţin dezvoltate, mediul, investiţiile în oameni, cercetarea şi programele educaţionale. De cealaltă parte, miniştrii UE au decizia în ceea ce priveşte majoritatea cheltuielilor dedicate sectorului agricol, precum şi pe probleme de justiţie, libera circulaţie, cetăţenie şi securitate.

Chiar şi aşa, bugetul trece numai dacă o majoritate a membrilor PE sunt de acord cu întregul buget, iar trei cincimi dintre voturile exprimate sunt în favoarea acestuia. Oricare ar fi diferenţele de opinie de pe parcursul dezbaterilor, rezultatul final va fi un buget echilibrat. Deficitele bugetare nu sunt permise.

Bugetul fiecărui an se înscrie într-un plan de cheltuieli pe termen lung cunoscut sub numele de cadru financiar. Acesta este un cadru ce cuprinde şapte ani, în prezent aferent perioadei 2007 – 2013. Acesta permite UE să-şi planifice programele de cheltuieli pentru şapte ani în avans.

De unde vin banii

Bugetul UE este finanţat din trei categorii de resurse proprii. O mare parte – aproape trei sferturi – din aceşti bani au la bază contribuţia statelor membre proporţional cu nivelul produsului intern brut. Principiul care stă la baza calculării contribuţiei fiecărui stat membru este cel al solidarităţii şi al capacităţii de plată. Însă, există posibilitatea realizării unor ajustări în cazul în care acest criteriu ar genera dificultăţi excesive pentru unele state.

Restul de bani provine din taxe vamale şi agricole (o formă de taxe vamale de import pentru produsele agricole), precum şi sub forma unui procent fix din sumele încasate de statele membre ca TVA (taxa pe valoarea adăugată). Aceste tipuri de venituri nu pot fi atribuite unui anume stat membru. Datorită pieţei unice comune, aceste forme de venit pot fi colectate într-o cu totul altă parte a UE decât acolo unde este localizată afacerea generatoare de venit: mărfurile pentru care se plăteşte taxă vamală de import în Valletta (Malta) pot avea ca destinatar un consumator din Pecs (Ungaria).

Instrumente de control

Şi totuşi, statele membre UE nu semnează un cec în alb. Nu numai că planurile de cheltuieli pentru fiecare an sunt analizate în profunzime în procesul de elaborare a proiectului de buget, dar, în final, CE - cea care coordonează bugetul  - este  răspunzătoare în faţa PE pentru modul în care sunt cheltuiţi banii în fiecare an.

În plus, există o serie întreagă de instrumente de control. Cheltuielile fac obiectul auditului intern, al unor rapoarte elaborate de organismul propriu de control al UE – Curtea Europeană de Conturi şi, dacă totuşi ceva nu este în regulă, pot fi investigate de oficiul independent anti-fraudă al UE, OLAF. Acesta face investigaţii în cazul fondurilor cheltuite în mod ilegal. Totodată, OLAF colaborează cu statele membre în lupta împotriva contrabandei ce afectează în mod direct bugetul UE. Contrabanda are drept rezultat neplata taxelor vamale de import, o componentă cheie a veniturilor UE.

În ce domenii sunt utilizate resursele bugetare?

Competitivitate şi coeziune

Competitivitatea şi coeziunea reprezintă principalele capitole de cheltuieli din bugetul UE. Acesta este, de altfel, motivul pentru care sumele cheltuite în aceste domenii în intervalul 2007 – 2013 au crescut cu 23% faţă de perioada anterioară.

Dezvoltarea regională şi socială reclamă partea leului din cele 431 de miliarde de Euro disponibile pentru competitivitate şi coeziune. Fondul Regional al UE se concentrează pe dezvoltarea economică, mare parte a sumelor fiind cheltuite în vederea îmbunătăţirii infrastructurii în regiunile afectate de cele mai serioase handicapuri economice. Fondul Social, pe de altă parte, investeşte în oameni. El furnizează fonduri destinate îmbunătăţirii productivităţii, a condiţiilor de muncă şi aptitudinilor salariaţilor, promovând, totodată, egalitatea de şanse.

Un Fond de Coeziune separat este destinat în exclusivitate celor mai sărace regiuni, cu precădere pentru finanţarea proiectelor de infrastructură din domeniul transporturilor, energiei şi mediului înconjurător.

Importanţa cercetării

Dintre numeroasele programe UE având drept obiectiv creşterea competitivităţii blocului comunitar, cel destinat cercetării este cel mai vast. Importanţa specifică a cercetării şi inovării în ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncă şi de creştere economică, precum şi în asigurarea caracterului sustenabil din punct de vedere al respectării standardelor ecologice al dezvoltării economice, a fost recunoscută prin creşterea bugetului destinat cercetării cu 75% în perioada 2007 – 2013 faţă de perspectiva financiară anterioară 2000 – 2006.

Programele de cercetare finanţate de UE nu sunt abstracte. Ele furnizează cunoştinţele necesare pentru implementarea eficientă a politicilor UE în domenii precum sănătate, protecţia consumatorului, energia, mediul, asistenţa pentru dezvoltare, agricultură şi piscicultură, biotehnologie, IT şi comunicare. În paralel, sunt finanţate programe care promovează egalitatea de şanse pentru toţi oamenii de ştiinţă şi desfiinţarea barierelor din calea mobilităţii acestora.

Conservarea mediului înconjurător

Cetăţenii UE din ziua de astăzi solicită alimente sănătoase şi de calitate, produse fără risipă nejustificată şi un mediu înconjurător sănătos. Pe de altă parte, reducerea drastică a resurselor piscicole din mările noastre generează o serie întreagă de provocări. Astfel că fondurile destinate conservării mediului înconjurător acoperă o varietate largă de programe. Acestea includ asistenţă pentru dezvoltarea unor activităţi economice competitive în mediul rural, susţinerea sectorului piscicol în condiţiile unei populaţii piscicole în scădere şi programe de mediu. Programele de mediu promovează integrarea mediului înconjurător în toate domeniile de activitate şi sunt complementare fondurilor destinate mediului în alte sfere precum politica regională şi de coeziune, agricultură şi dezvoltare rurală, piscicultură, relaţii externe, protecţia civilă şi cercetare.

O mare parte a fondurilor destinate conservării mediului înconjurător sunt direcţionate către fermieri pentru că, pe de o parte, politica agricolă comună este cea mai integrată dintre toate politicile UE şi una dintre cele mai vechi, iar pe de altă parte, fermierii joacă un rol esenţial în furnizarea alimentelor şi materiilor prime de bază din industria alimentară şi în menţinerea peisajului natural aşa cum îl ştim cu toţii. Şi totuşi, politica agricolă comună de astăzi se deosebeşte radical de percepţia pe care mulţi oameni încă o au despre aceasta ca sursă de produse agricole în exces care ignoră cererea de pe piaţă şi posibilitatea realizării unor importuri mai ieftine. Reformele în curs asigură o abordare mult mai echilibrată a sectorului, siguranţa şi calitatea alimentelor, condiţiile de creştere a animalelor şi nevoile comunităţii rurale în ansamblu jucând un rol tot mai important.

Cetăţeni ai Europei

Frontierele terestre şi maritime ale UE cu statele învecinate se întind de-a lungul a zeci de mii de kilometri. Eliminarea controalelor la graniţele interne în vederea asigurării libertăţii de mişcare pe teritoriul UE presupune însă atingerea unui standard ridicat de securitate şi control la frontierele externe. Iar aceasta este o responsabilitate comună a statelor membre UE. Graniţele fiecăruia dintre statele membre trebuie administrate în interesul şi beneficiul tuturor.

În interiorul blocului comunitar, UE are în vedere crearea unei zone de libertate, justiţie şi securitate, astfel încât cetăţenia europeană să transceadă un simplu set de valori comune şi să devină o realitate concretă. Cetăţenii comunitari trebuie să se simtă la fel de comfortabil şi de în siguranţă oriunde călătoresc pe teritoriul UE, în timp ce infractorii nu trebuie să scape doar prin trecerea graniţei într-un alt stat membru UE.

Implementarea cetăţeniei comunitare presupune totodată îmbunătăţirea calităţii vieţii tuturor cetăţenilor UE prin:

- investiţii în sănătatea publică pentru a reduce disparităţile înregistrate în ceea ce priveşte incidenţa principalelor boli şi afecţiuni între regiunile UE şi cooperare pentru prevenirea oricăror pandemii;
- promovarea unui standard unic de protecţie a consumatorilor pe teritoriul UE, precum şi promovarea diversităţii lingvistice şi culturale europene;
- încurajarea schimburilor între indivizi şi comunităţi în cadrul UE.

Responsabilităţi globale 

Cu o populaţie de aproape 500 milioane de locuitori şi un sfert din avuţia economică mondială, ca actor major pe scena internaţională în domeniul comercial şi al asistenţei pentru dezvoltare, UE dispune de suficiente pârghii pentru a putea influenţa de o manieră consistentă evenimentele globale. Există momente în care istoria sau geografia unor state membre UE se pot dovedi utile blocului comunitar graţie unor resurse specifice sau unei influenţe diplomatice dobîndite pe anumite zone, dar de obicei un efort colectiv al UE depăşeşte suma componentelor sale.

Prin intermediul politicii comerciale comune, UE exercită deja o influenţă considerabilă în domeniul economic. În plus, UE vorbeşte tot mai des pe o singură voce în ceea ce priveşte politica externă şi de securitate tocmai pentru a dobândi o influenţă politică suplimentară. Poziţia UE pe plan mondial îi conferă totodată o responsabilitate considerabilă în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, eradicarea sărăciei şi asigurarea păcii. În condiţiile globalizării, UE nu poate ignora aceste probleme. Din acest motiv UE cheltuie aproximativ 9 miliarde de euro anual pe asistenţă pentru dezvoltare, asistenţă umanitară, sprijin tehnic şi operaţiuni de menţinerea păcii.

Vecinii UE reprezintă o altă prioritate comunitară. Această categorie include ţările care vor deveni într-o bună zi membre UE, dar şi statele din vecinătatea imediată din jurul Mării Mediterane şi din sud-estul Europei.

UE colaborează cu aceste ţări pentru a armoniza politicile sale cu cele ale acestora în domeniul comercial, al reglementărilor legate de mediu înconjurător şi de afaceri, energetic şi al comunicaţiilor, în educaţie şi imigraţie. Ajutorul oferit acestor state pentru a-şi reforma economiile şi a consolida democraţia şi statul de drept este în interesul asigurării stabilităţii de-a lungul frontierelor UE, iar expansiunea economică este de natură a stimula comerţul.

Aparatul birocratic al UE este mult mai mic decât crezi 

UE este uneori acuzată de birocraţie excesivă. În practică însă, întregul staff al instituţiilor UE  (aproximativ 40 000 de oameni) este la nivelul unui singur minister din multe state membre.

Aparatul administrativ al UE cheltuie mai puţin de 6% din bugetul comunitar, iar acest procent acoperă nu numai funcţionarea Comisiei Europene, ci a tuturor instituţiilor comunitare, incluzând printre altele Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European, precum şi costurile legate de translaţie în toate limbile UE.

Utilizarea tuturor limbilor statelor membre atrage costuri importante, dar este un principiu esenţial pentru funcţionarea UE. Este cât se poate de firesc ca miniştrii şi parlamentarii din statele membre să poată apăra interesele cetăţenilor pe care îi reprezintă în limba maternă, iar cetăţenii să poată avea acces în limba proprie la legislaţia comunitară.

În practică, cea mai mare parte a fondurilor comunitare se cheltuieşte în statele membre, iar UE, departe de a fi un "turn de fildeş" izolat de restul lumii, este de fapt foarte aproape de cetăţenii săi.